That was he said.

...see you around amore
o sa privesc cerul sa vad ce ai mai facut...

un vierme 2 cm mai lung

Un vierme 2 cm mai lung către o viermesă:
- Dacă tu nu mă iubeşti, mă arunc în faţa găinii.
Pentru felul în care a spus, viermesa nu a putut decât să îl ia în serios. Dar oricât s-ar fi străduit, nu reuşea să iubească un vierme 2 cm mai lung, cu ochi fără pleoape şi cu aşa tendenţe apocaliptice. Valorile ei de patrioată a reproducerii speciei nu îl voia mort pe bietul vierme şi nu cunoştea nici sentimentul urii (care, de altfel, e destinat unei alte specii mai evoluate).
Viermesa şi-a făcut tot felul de planuri pentru a scăpa de el. I-a prezentat viermelui toate prietenele frumoase din pământ, doar doar s-o îndrăgosti de o alta. El nu şi nu, tot pe ea o voia. A ajuns să facă crize epileptice la fiecare sărut refuzat. La telefon, prin email şi pe blog nu făcea altceva decât să ameninţe cu decizia ucigătoare. Viermesa era din ce în ce mai preocupată. L-a dus la psiholog, la petreceri gay, în vizită la minierele de soluri roşii... nimic. Când toate încercările s-au dovedit inutile şi viermesa era gata să îşi coboare trupul la compromisul de a se logodi cu un vierme 2 cm mai lung, i-a venit idea seculară: exterminarea găinilor.

Clownul cu Fmare

Toată lumea îl cheamă Clown.
El spune că nu e din cauza vestimentaţiei, ci pentru neîndemănarea cu care s-a născut. În orice parte s-ar mişca, puf, un dezastru. Odată a confundat un calorifer cu un ac - ah, absurd, aţi spune, însă pentru el nu e nimic ieşit din comun. Are obişnuinţa de a intra pe fereastră, nu pe uşă. La el acasă scările de intrare se găses la geam sau la balcon (pe aici intră oaspeţii). Oaspeţi are o grămadă: televiziune, studenţi, curioşi de tot felul, psihologi, alţi ciudaţi ca şi el. Într-o zi l-a căutat Fata cu căţelul şi i-a spus cu voce subţire, subţire de parcă ar fi vorbit dintr-un acordeon:
- Aş vrea să simt cum miroşi după ce te tăvăleşti în iarba din parc.
Aşa chematul Clown s-a urcat pe balustrada balconului, a făcut două piruete periculoase (de-alea în care auzi mirarea publicul aaaaaaaaah - ca în filmele americane), a scuipat un măr din sânul lui gri (huh asta nu trebuia să o scriu), l-a stors în pumnul Fetei cu căţelul şi i-a spus:
- Să ajungi acasă fără a vărsa un strop. Mâine revino-ţi. Şi a tras-o de păr, scoţând limba copilăreşte.
A pipăit fundul căţelului şi iar a spus:
- Nu îi cresc aripi. Iubitei mele însă îi cresc.
Fata cu căţelul a plecat fericită. Se simţea iubita lui.
Din acea zi Clown a vopsit pe geam un F mare şi un câine cu aripi.
Televiziunea a dat de ştire că Fata fără căţel şi Clown au plecat în luna de iarbă, tăvălindu-se în toate parcurile din lume. Şi au trăit fericiţi până la adânci nemuriri, până şi astăzi pitulăndu-se undeva cu marea dorinţă de a se tăvăli numai ei doi fără copii.

Be Art!

Fii aici.

Dacă ai fi aici
ţi-aş săruta urechea
să filtrez sentimentul
prin sunetul sublim de şoaptă.
Ar exploda din tine
iubiri şi fructe exotice
întinderi albastre
de lacuri
de ceruri
şi livezi
Ar fi atâta vară în noi
încât am umple anul de mare
de scoici şi sare
pe pielea ta
pe pielea mea...
Vino înainte să se ducă anotimpul.